Regresie in vieti anterioare: Viata de calugar si viata de soldat
Client: Dr. Elena Gabor (Dr. G) avand la momentul respectiv o raceala cu tuse
Hipnoterapeut: Claudiu Maneca (H)
Sedinta desfasurata in timpul cursurilor AEHM de certificare in hipnoterapie, hipnoterapie medicala si hipnoterapie spirituala, in 2016. ( http://www.hypnosisinmedicine.com/ro/training-de-certificare/)
Dupa ghidarea in hipnoza in regresie:
Dr. G: Sunt în mijlocul unui amfiteatru și am senzația că sunt un călugar, așa cred. Nu știu dacă sunt călugăr Franciscan sau nu, dar port genul acela maro închis spre negru de haină, cu un fel de sfoară, sau ce este legată la talie, și ma uit în jur. Vad un fel de amfiteatru, nu stiu să spun dacă este foarte vechi sau nu… cu scări de piatră și e destul de adânc și rotund și cumva parcă sunt în centru. Inițial am văzut niște uși maro, rotunde în partea de sus, cu arcadă, de culoare maro închis și mergeam prin coridoarele acelea. Are legătură cu călugărul acesta, care sunt eu, și am intrat într-o încăpere unde se vede printr-un geam mare o priveliște cu munți, cam cum sunt prin România, genul acesta de munți cu brazi și cu văi, nu știu exact unde este, dar genul pădurilor din România… munții sunt împăduriti. Sunt bărbat… și am acea haină lungă. În afară de acea haină nu îmi dau seamă ce altceva port, am senzația că nu sunt desculț, dar nu aș putea să spun sigur ce am în picioare, nu văd foarte clar lucrul acesta, iar acum mă aflu în acea încăpere. Mi se pare că sunt un bărbat destul de înalt…cu o greutate obișnuită…
H: Ce poți să spui despre vârsta pe care o ai?
Dr.G: Sunt de vârstă medie spre mai în vârstă, aș zice patruzeci și ceva de ani mă gândesc, poate chiar mai mult și trec acum printr-un soi de bibliotecă, aș spune, prin destul de întunecate coridoare, cu mobilă din aceea foarte masivă și închisă la culoare; maro închis. Pe coridor parcă sunt rafturi de cărti, dar multe rafturi sunt goale, am senzația. Am intrat într-o sală mare, aici se desfăsoară acțiunea. Este destul de goală, destul de modest mobilată, și din nou culorile sunt destul de închise, mobilă maro închis. Pe lateral sunt niște scaune așa cum ar fi într-o biserică, pe partea dreaptă, pe perete, cum e peretele foarte lung, și în partea stânga… am uitat, am intrat pe ușă și vad peretele drept și cum mă uit în stânga, camera se indreaptă spre stânga, parcă ar fi oarecum în pantă camera, nu știu ce e asta…
H: Ai spune că acolo este o întâlnire importantă?
Dr. G. : Nu, nu e nimeni în jur ….
H: Ești singur?
Dr. G. Nu e nimeni în jur, sunt doar eu acolo. Nu știu de ce am senzația că, camera este în pantă, adică nici nu pot să-mi imaginez, poate clădirea este cumva pe o stâncă….
H: Ce ai spune despre rolul tău acolo? Cum percepi?
Dr.G.: Am senzația că are legătură ceva cu, are ceva legătură cu regi, cu regele, am senzația că-l văd că vine, este îmbrăcat într-o, are așa ca o manta ca de catifea, deschisă la culoare, cu borduri albe și se așează pe tron… borduri albe și mantaua este așa ceva gen verde din catifea parcă, are șosete albe de-i acoperă gambele și pantalonii sunt de la genunchi în sus… Are părul mai deschis la culoare și întors spre înafară. Sunt mai mulți care au venit printr-o usă, în partea opusă mie, în partea din peretele din față mea…. și tot vin pe ușa aceea și se asează în spatele tronului și în lateral de el. Acum parcă au întins un covor în față regelui și ușile se deschid de pe peretele acela, cum sunt eu, pe stânga unde erau niște scaune, se deschid ușile și este multă lume acolo așteptând….mai jos. Ei trebuie să urce niște scări ca să ajungă la rege… și eu sunt acolo în lateral, undeva la mijloc între oameni și rege, la distanță, în mijlocul distanței dintre ei și observ ce se intamplă. Nu știu de ce am senzatia că parcă nu este îmbrăcămintea unuia obisnuit, am senzația că gluga mea este alungită, nu știu ce inseamnă asta, gluga mea este alungită și se termină ca un coif… și acum încep să vină oamenii către rege, oameni mai simpli și au capul plecat… Nu sunt oameni săraci aceștia care vin, și au capul plecat și parcă regele îi atinge pe cap iar ei se așează în stânga lui, vizavi de mine, se așează așa într-un rând… Aceștia mi se par că arată toti foarte similar, mi se pare că au îmbracăminte similară, ca și cum ar fi, nu știu… soldați. Par micuți de înălțime aceștia care tocmai au venit… Este foarte multă lume acolo în partea dreaptă, mai jos sunt un soi de… niste vitralii, niște geamuri, niște uși mari, pare un fel de… o clădire foarte importantă, un fel de catedrală, nu… un fel de… o fi castel sau ce-o fi, dar are foarte multe scări… vai parca se deschide așa… foarte foarte foarte multe scări și este o populație foarte mare afară…. Am senzatia ca sunt ceva reprezentant de ceva, nu stiu… la ceva organizație, ceva biserică, pentru că… pentru că parcă sunt… îi reprezint pe ceilalti…….
H: Asta simți că ar fi roul tău?
Dr. G: Parcă aș fi cumva observator, parcă nu sunt implicată așa de mult în ce se întâmplă acolo, dar trebuie să fiu acolo….
H. Ai putea spune însemnătatea acestei adunări?
Dr. G: Cu sigurantă că este foarte însemnată din moment ce regele este acolo și atâta puhoi de lume. Regele se ridică în picioare… am senzația că au și niște trompete, cântă la trompete unii. S-a ridicat regele în picioare și coboară regele acum către populație. Am rămas cumva în spatele lui, cobor și eu. Sunt mai mulți care coboară, dar în spatele lui, și coborâm scările iar populația face loc, se dă la o parte în stânga și în dreapta. Este cineva care a venit cu o caleașcă și regele îi întâmpină și am senzația că pleacă împreună cu ei regele, se duc împreună. Am senzația că sunt niște vremuri mai antice cu piețe așa mari, acum că văd ieșirea afară. Este ca un fel de un oraș, dar oraș care te face să te gândești la orașele romane, cum arătau în Roma antică, dar cred că este altceva, nu este Roma antică, un stil mai apropiat de anii 1000, 1000 și ceva m-aș gândi eu, dar, tot prin așezări de genul acela. Eu par foarte, cum să zic foarte retras, ca un observator a tot ce se întâmplă, nu par a fi implicat în ce se întâmplă acolo cu regele, cu suita lui și cu politica regelui, dar par a fi parte din… dar parte cumva neutră…..foarte probabil… și uite asta este o chestiune interesantă acum că mă gândesc la legătură cu viața mea actuală …
H: Ai spune ca întelegi o legatura între rolul tău acolo și viata ta actuală?
Dr.G: Neutralitatea aceasta în privință politicii, în privința regulilor, în privința societății cum este condusă, cum este structurată… o neutralitate simt, fiind în acest… bănuiesc că sunt cumva ceva legat de religie dacă sunt îmbrăcat în călugăr, și mă gândesc că înseamnă legătură cu divinitatea. Nu știu neapărat ce religie o fi, mă gândesc că o fi catolică, așa mă gândesc… după cum mă văd imbrăcat, dar pare a fi neutralitate, reprezint cumva neutralitatea, așa mă simt eu neutru, dar cumva legătura cu divinitatea există acolo, indiferent de ce se întâmplă acolo în societatea aceea și ce fac restul, legătură aceea pare să te țină neutru, de a nu lua parte, de nu ține partea nimănui, ci doar să ai acea aliniere cu divinitatea, aceea este importantă…Văd constructii romane, adică așa cred eu, sau grecești… parcă îmi sună a romane or fi și de pe alte meleaguri, știu eu, nu știu cum era pe vremea Babilonui, dar în orice caz sunt genul acela de construcții, n-aș ști să spun de unde exact…..
H: Hainele oamenilor te pot ajuta?
Dr G : Sunt tot de pe la 1000 și ceva, așa îmi arată mie, femeile au rochiile acelea lungi un pic bufante în partea de sus, de talie, cu bonetă pe cap, deci tot pe la 1400 -1500-1600, tot către acolo mă duce gândul, cu fundă legată în fața, cred, da, în fată, da… bonețele alea și cu sorț pe ele, și de culori așa deschise, crem. Oamenii, mi se pare mie, că nu sunt nici săraci, nici foarte bogați, așa, de clasă medie după cum văd eu în jur acum, dar destul de curătei și bărbați cred că totuși văd, …da, deci este o eră mai modernă, dar într-o locație cu construcții antice, cu ruine antice …
H: Ai spune ca este o perioada in care domneste pacea sau razboiul?
Dr G: Vad o perioadă de pace acum….
H: Iar acum voi număra de la unu la trei, când voi ajunge la trei te vei afla la următorul eveniment important al acestei vieți…..
Dr. G. Cred că e un soi de biserică mai mică așa, nu cine știe ce, ca bisericile astea obișnuite… tot bărbat sunt, nu știu dacă sunt același, nu știu de ce îmi vine minte cum că aș fi tot cam de pe vremea aceea, îmbrăcat… dar parcă nu am hainele acelea, ci de data asta am pantofi din aceia nu știu cum le zic, șosete albe până la genunchi, sub genunchi și cu pantaloni un pic mai bufanți, cu pălăria aia ca pe vremea când aveau perucile albe, cam așa mă văd îmbrăcat, și.. nu știu dacă sunt aceeași peroană. Port un sacou lung, ca un fel de frac, lung așa în spate și despicat în două, și mă văd, uite mi se pare că am și o sabie, în partea dreapta aici la mână. Am senzație că urc un deal, dar e ca la țară… cum sunt bisericile astea de țară, și urc un deal, dar sunt garduri dărăpănate și buruieni în stânga și în dreapta și drumul este din acela de țară, prăfuit, nu este turnat, este simplu… pământ bătătorit. Mă duc pe deal, că e pantă și urc acum pe vârful dealului și mă întorc să văd ce se vede….
Văd drumul șerpuind și pădure mai încolo, văd așezarea dar nu știu cum să zic, e ca din stânci, parcă-s mai mult stânci, parcă e mai mult o, cum se numește… o fortăreața. Acum am senzația că îmi vine și restul regimentului, asta îmi vine să zic, sunt mai mulți și sunt tot așa îmbrăcați cam ca mine, în genul acela. Căciula mea este cumva triunghiulară, nu știu cum să va zic. Știți genul acela de pe vremea lui Napoleon, cum aveau ei căciula aceea? Și am senzația că tot gen verde este haina mea, tunica mea tot un gen de verde, și uite parcă cu regimentul acesta mergem așa sacadat cumva, parcă alergăm un pic, știi cum mergi în armată, cum ridici picioarele un pic în sus, exagerez eu când zic asta, dar așa în ritm megem cu toții cred, cu regimentul acesta, sau cum s-o numi grupul asta în care ne poziționăm, cred că ne poziționăm undeva, acum … Văd și un tun, este un tun acolo, cred că este o luptă și noi ne-am poziționat așa încât cetatea este undeva jos. Noi ne-am poziționat undeva pe dealurile astea, cu buruieni și cu tufișuri…..Da, pentru că ceilaltți vin de jos, ceilalți cu care noi ne luptăm vin de jos, văd că cei ca mine îmbrăcați se împart în două, noi ne-am poziționat cum urcăm pe deal, ne-am poziționat în partea dreaptă și alții se poziționează în stânga, un alt regiment sau cum s-o numi. Iar ceilalți nu sunt imbrăcați ca noi, noi se pare că suntem o armată bogată, ca să fii imbrăcat așa, mă gândesc, iar ceilalți nu sunt așa. Ei sunt în haine obsnuite, nu au uniformă vreau să spun, sunt imbrăcati închis la culoare, parcă ar fi în negru, parcă ar fi în niște robe negre, tot așa legați la mijloc, și am senzația că parcă ar avea un soi de glugi, sau nu văd eu… oricum e ciudat, sunt intunecati rău… A, uite, l-au lovit pe unul de-ai noștri, au săbii și ei și nu știu, au o formațiune, că reușesc să-i înțepe pe ai noștri, să-i… cu săbiile în piept, nu știu pe ce sunt… sunt… nu știu pe ce se învârt cumva într-o formațiune… de se învârt în cerc… și nu reusesc să ne spargă cercul, și au cai în mijloc, văd… și acum se despart așa radiant și caii pătrund între noi, iar noi nu avem cai…nu cred sau și noi avem… în orice caz, eu sunt pe jos și cei din dreapta mea sunt pe jos. Dar se pare că vin caii din spate și la noi, da, și acuma s-au amestecat, acum se luptă de pe cai. Am senzația că eu sunt cumva undeva mai la margine, mai retras la margine, că lupta acum văd că se duce mai mult între aceștia cu caii. Cred că suntem un grup care ne-am retras în spate și de acum văd că ne retragem, pe jos cumva, nu chiar cu burtă pe jos……dar cumva în genul acela. Ne retragem un grup mai restrâns, așa 7-8, a, ne retrage nu că bătălia am pierdut-o ci …e o manevră ceva, nu știu exact ce, văd că ne retragem și ne-am îndepărtat tare de planul luptei… Da, sunt alții în spate…. ne-am îndepărtat pentru că, cumva aceștia ne așteptau pe noi să le dăm semnalul dacă să intervină sau nu… Sunt alți luptători acolo… ceva nu e în regulă….. Nu știu de ce acuma se întunecă luptătorii aceștia, am senzația că parcă sunt aceia împotrivă cărora luptam…. Sunt confuză acum în legătură cu ceea ce se întâmplă….. Există aici în spatele acestor luptători care așteaptă în pădure, și care, să fiu sinceră, nu știu cine sunt… nu îmi dau seamă, pentru că nu sunt imbrăcati ca cei din grupul acelora din care făceam eu parte… sunt altfel, nu știu, dar am senzația că nu sunt nici ca ceilalti, altfel sunt….dar în spatele lor sunt femei și copii, deci cumva, am senzația că le eliberează sau le protejează. Și acum, noi ce facem, luăm femeile și copiii și mergem în partea opusă. Am senzația că este cumva o înțelegere… e ca și cum s-ar sacrifica restul armatei noastre ca să fie eliberate femeile și copiiii, ceva de genul acesta pentru că ……. soldații aceia din pădure, nu păr a fi ai noștri și cumva o înțelegere, un schimb între a-i ataca de la spate pe ai noștri și a–i omorî în schimbul eliberării femeilor și copiilor… Și acum mă gândesc că eu am fost cel care eram înainte, după aceea erau restul, eu cumva conduceam toată schema, hmm, încep să înțeleg metafora, ….am senzația că lecția din asta… din ce mi se arată aici….este că uneori trebuie să faci înțelegeri pentru binele mai mare, chiar dacă sunt sacrificate unele lucruri. Femeile și copii aceia erau de fapt binele acolo, erau de fapt supraviețuirea nației ăleia sau a grupului ăluia, sau a satului sau a comunitătii aceleia. Ei reprezetau viitorul și supraviețuirea și pentru asta trebuia dat celor care au atacat ceea ce doreau ei: îi doreau pe bărbati….și, cu alte cuvinte, în momentul în care am ajuns acolo, probabil că noi făcuserăm înțelegerea. În clipa în care noi am ajuns acolo, noi am luat femeile și copiii și au venit cu noi…..iar aceștia au atacat pe la spate armata noastră, și a ajuns să fie ca un sandwich, au fost atacați din ambele părți și nici nu mai trebuie să mă concentrez pe ce s-a întâmplat că îmi închipui…. Iar acum cu femeile si copiii suntem mai departe, nu mai stiu ce se intâmplă, cu alte cuvinte, am fost salvati. Deci lecția este că, de multe ori, nu ai ce face, trebuie să faci o înțelegere, trebuie să faci cumva să te gândești la binele mai mare care implică un rău inevitabil… Cumva un bine suprem să iasă la suprafața dintr-un rău inevitabil…
Iar lecția din cealaltă regresie, îmi era în minte, nu apucasem să o spun complet, este că indiferent ce se întâmplă, ce politică se duce, ce reguli sunt în societate, ce istorie a timpului respectiv este, imparțialitatea ta trebuie să fie acolo și legătura ta cu divinitatea trebuie să existe. Asta arată cealaltă frântură de viață pe care am accesat-o ca calugarul acela imparțial. Exact așa trebuie să fim noi, conectati la divintatea, indiferent de în ce societate trăiești, ce se intâmplă, ce reguli sunt.
H: Hai sa mergem la urmatorul eveniment relevant. Acum voi numara de la unu la trei, cand vei ajunge la trei tu vei fi la urmatorul eveniment important care are o conexiune cu viața ta actuală….
Dr. G.: Inainte de a merge acolo, mi-a venit în minte de fapt lecția, este că răul ăsta inevitabil este viața asta umană cu durerile și suferința ei pentru ca aceasta a fost o întrebare pusă aici, la curs, că de ce trăim așa suferințe…. Pentru binele suprem trăim suferința asta, pentru creșterea și perpetuarea conștiinței, pentru ca, conștiinta să poată continua să evolueze, cum au reușit acei copii și acele femei să continue să supraviețuiască și să evolueze, deși răul a fost suferința bărbaților și iesirea lor din viata, a bărbaților din armată… Deci suferința umană există, de fapt, pentru evoluția, pentru supraviețuirea și pentru existența noastră ca lumină….
H: Acum vom merge la următorul eveniment relevant….
Dr. G. Sunt tot acel om îmbrăcat ca pe vremea aristocraților, soldat sau ce-oi fi, sau un nobil, nu știu dacă soldații obisnuiți aveau hainele așa, că arăt foarte nobil imbrăcat, cu pălăria triunghiulară și cu perucă aia albă, cu părul lung și haină verde… cu papuci negri și au un pătrat în față auriu pe papucii negri [cataramă]. Nu știu cum să numesc papucii ăia care-s un pic decupați în fată și am ciorapi albi și mă văd pe vârful… nu știu, parcă ar fi o zonă, chiar o văd, cu păduri în jur, așa o vale foarte adâncă și mare, e un spațiu foarte vast, și acolo am ajuns cu femeile și copiii pe care i-am ghidat. Ce este interesant, este că femeile și copii aceia nu par a fi din clasă socială înaltă. Noi părem a fi, ei nu…. Și cred că acolo o să ne stabilim, acolo o să le lăsăm. Pare așa împădurit și ca o creastă, o creastă mai plată, dar în jur sunt numai văi, parcă ar fi un vârf de munte, dar plat și acolo o să se stabilească. Dar pare a fi foarte izolat… Parcă mă detașez de corpul pe care-l am în viața aceea și parcă văd totul de la foarte mare înăltime și chiar văd văile de o parte și de altă și vârful în mijloc și mă îndepărtez tot mai tare. Am senzația că mă îndepărtez de viața aceea și poate pentru că parcă am ajuns la destinație, scopul a fost atins, că ei sunt în sigurantă…….sunt izolați, nu mai ajunge nimeni la ei să le facă rău. Și vârful acela de munte sugerează cumva țelul înalt, că ți-ai atins scopul… și acuma văd doar….ca și cum ar fi lumină, dar nu orbitoare sau puternică, ca o ceată de lumina, și nu văd nimic în ea, așa, ca un ocean de lumină aproape, dar ceată mai degrabă, în sensul că-i peste tot, nu-i numai ca oceanul jos, e ca și cum e aerul.
H :Ai crede ca ai părasit acel loc în formă fizica sau ca suflet?
Dr.G.: Da, ca suflet, am ieșit, m-am indepărtat și sunt acum în lumină, și înaintez… avansez, nu știu în ce direcție, că nu cred că e direcție….dar văd acea ceață, aș spune mai degrabă, lumina așa arată că o ceață, iar eu nu mă văd, și deasupra mea este tot ceață, sunt așa ca un fel de conștientizare, atât, nu îmi văd nicun fel de corp sau formă….
H: În ce mod ai spune ca ai iesit din corp, prin moarte?
Dr.G.: Nu, cred că m-am detașat, era ceea ce era important eu să văd în această regresie, nu mi-am văzut neapărat moartea mea din viața aceea, m-am detașat de acea viață, că am văzut ce era important de văzut… Încep să ies din lumina și cred ca încep sa intru Acasă… Nu mai am corp, ce observ este că zbor peste un fel de, nu sunt munți, sunt ca munții, ca stânci roșiatice, cum sunt în Grand Canyon și e un sentiment foarte plăcut, foarte plăcut, așa, de linisite, de armonie și pace, și o candoare ca .. o senzație de căldură. Am senzația că mai este ceva de perceput. Parcă sunt învăluită acum ca într-o … cum ai fi învăluit de exemplu într-o pânză albă de tifon…dar nu e tifon, e lumină, dar vezi prin ea și se vede lumina. Lumina este mai orbitoare acum prin “tifonul” acela… iar eu sunt în mijloc și nu disting clar ce văd dincolo, dar știu că e lumină… Simt o senzatie plăcută și prin corpul fizic, simț acum vibrația schimbându-se, este tot mai înaltă, îmi vibrează corpul…. Nu știu de ce am senzația că sunt învăluită pentru ca să îmi refac câmpul energetic în zonă pieptului, asta cred, asta simț că este…. Da, este ca un râu acum care mi-a pătruns prin picioare, vine de jos în sus, iar eu stau exact că în poziția în care stau, așa sunt invăluită, și râul curge din lateral unde îmi sunt picioarele până în zonă capului…. Lumina îmi pătrunde în zonă pieptului, care parcă e așa ca o sită și lumina pătrunde prin găurile sitei de dedesubt, din interiorul meu radiază îm afară … parcă refăcând câmpul în zonă respectivă….de asta și îmi vine să tușesc pentru că elimn afară blocajele. Simt acum căldura în zonă pieptului, e că o chestie ovală sau rotundă desupra pieptului …..dar nu neapărat deasupra, din interiorul meu către în afară pieptului, se miscă… și acuma se duce și în sus prin gât către cap…Interesant e că e aproape o senzație de pulsație, corpul parcă îmi pulsează și e împins cumva în direcția capului și parcă merg… parcă plutesc în direcția capului, am senzația că devine tot mai mare, sau devin eu mai conștientă de câmpul meu energetic acum… Cred că asta e o fază de vindecare… de aceea am fost atrasă în lumina din viața aceea, ca să urmeze procesul acesta de refacere a câmpului energetic al corpului…Și acum, cât lumina îmi reface aici câmpul, altă idee îmi vine legat de prima viață, o altă învătătură care este că acel preot era modest, nu era implicat în chestiuni materiale, de asta poate fi o altă lecție, că nu este vorba despre țeluri de felul acesta, ci să fii conectat, să fii imparțial și să fii neatins de lucruile materiale…. Țelul lui este să ajute, nu e implicat în chestii materiale, ci mai degrabă ceea ce face, ceea ce ar trebui să facă cineva care este preot, sau care lucrează pentru a ajuta oamenii, sau ca medic…. mă gândesc la scopul vieții. Restul par foarte implicați în acele reguli ale societății, fiecare joacă un rol, dar…. preotul, parcă era cumva dincolo de toate acestea și se simțea foarte detașat, restul erau implicați cu drame …..el era foarte detașat, nu-l afecta nimic din toate acelea într-un mod negativ…. Un alt aspect care îmi vine legat de acel preot este că, cum am spus, țelul nu era neapărat banii, era de fapt ajutorarea, dar lui universul îi oferise totul. Locuia în locuința lui, care era superbă, adică unde locuia el avea o cameră cu o priveliște superbă. Universul te susține, îți oferă tot ce îți trebuie, nu tu trebuie să alergi după ele, universul ți le va da, ți le va aduce, cam acesta este mesajul. Unde stătea el era foarte multă liniște, pace și echilibru și era frumos. Imaginea o văd și acum: geamul foarte mare, cu ornamente din lemn maro închis și se vede valea cu munți împăduriti cu brazi…. foarte largă vedere, cred că era un fel de mânăstire pe o pantă, pe o stâncă, un castel sau nu știu ce era, era legat și de rege. Probabil era foarte mare, probabil că era o parte pentru ei, pentru preoti, sau ce erau ei, călugări, și se continua cu castelul regelui, sau ce era el, și iară conexiunea acesta rege-preoți… Deci cu alte cuvinte … ești conectat și cu cel mai înalt nivel al societătii, că regele era liderul său, în postura asta de imparțialitate …. din care ajuta conectat cu divinitatea. Foarte interesant. Lumina continuă prin sitele acestea să refacă acele zone afectate din câmpul piepetului …..se reface, se elimină blocajele acestea….
După intoarcerea din hipnoza:
Dr. G: Prima viata accesata mi se pare foarte interesantă pentru eu nu am avut până acum regresii care sa raspunda la intrebări adresate în clasă (la curs). Mi se pare foarte interesant preotul și atitudinea lui, mi se pare că este într-un fel ceea ce ar trebui noi să facem…
M1: Este o lecție pentru noi…
Dr G. Și pentru mine, în sensul că exact asa trebuie să fim cum era el, total imparțial, avea doar iubire, acceptare pentru ceea ce se întâmplă, era ok cu regulile, cu demersurile acelea, era acolo să ajute, era oarecum conexiunea nu numai intre divinitate și oameni, dar și conexiunea între popor și rege, și, de asemenea, era foarte detașat de drame. Deci acolo se vedea cum lumea a venit, s-a așezat lângă rege, cei care doreau tot felul de chestii de la rege, calugărul era inclus, dar nu era implicat în nicun fel în acele drame. Cu alte cuvinte, faci parte din societate, dar nu ești implicat în dramele lor și încerci să-i readuci….
M: Esti in lume, dar nu ești din ea……
Dr G: Da, încerci să-i readuci prin conexiunea ta, să se conecteze și ei să devină liberi, ca el care era pur și simplu detașat de drame, de suferință. Scopul nu era material, avea totul oferit, asigurat. Interesant, cealaltă regresie era un răspuns la intrebarea cu suferința aceasta pe care ai pus-o tu, A-L, că de ce trebuie să sufere lumea, uite vezi că există un scop suprem al suferinței, dincolo de suferința există un scop, un scop mai măreț, …. Asta a trebuit să se facă, un sacrificiu de suferință….venim aici pentru a evolua, a crește, pentru a supraviețui într-un fel, pentru a ajuta la expansiunea universului luminii.
A-L: Da, dar acolo se sacrificau unii și beneficiau altii…..
Dr G: Da, dar se sacrificau bărbații ca se le trăiască copiii și femeile, deci într-un fel nu se sacrificau, pentru ca li se continua neamul și continuau să vină alte suflete prin ieșirea lor, că altfel toți ar fi fost căsăpiți. Cumva s-a făcut o înțelegere, eu nu cred că bărbații aceia știau dinainte, cumva înțelegerea s-a făcut parțial, pe grup… era probabil o situație limită, nu prea erau șanse să scape cei din grupul acela din care făceam și eu parte. Am simțit că poate totuși atâta să câștigăm din toată lupta asta. Simt eu că este legat de întrebarea cu suferința, de ce atâta suferința, pentru că are un scop suprem, poate că nu-l vedem dar este un scop… Crești și prin suferință, crești și evoluezi…..
Adina Tanasa: Mai e și parabolă, aici a sacrificării eroului asociată cu masculinitatea, cu lupta, cu luptătorul pentru câștigul sufletului, a spiritului, care e femeie de obicei, spiritul feminin și copilul….
Dr. G: Foarte interesant…..Raspunsul la intrebarea de ce exista atata suferinta pe pamant reiese din viata de soldat, iar solutia pentru a nu suferi atat este oferita de prima viata de calugar, prin a alege sa nu ne implicam in drame, sa ramanem impartiali ca poate exista un scop suprem pe care poate nu il vedem, si sa raminem conectati cu divinitatea pentru ca energia divina sa curga prin noi, prin sufletul nostru, simtind astfel doar sentimente minunate. Sentimentele sunt interpretarea calitatii energiei care curge prin noi ca fiinte energetice in fiecare clipa si depinde doar de noi la ce ne deschidem: la vibratia divinitatii sau la vibratia suferintei. Dupa cum spunea Buddha, durerea este inevitabila, suferinta este optionala.
Terapia Subconstientului cu Dr. Elena Gabor 