Regresiile Ginei, femeia ghidata de Dr. Elena Gabor in viata anterioara de miner in timpul showului radio Coast to Coast AM din SUA

STUDIU DE CAZ DE REGRESII ÎN VIEȚI ANTERIOARE

 Cazul Ginei

Gina este o femeie de 37 de ani, casatorita avand 4 copii, nascuta si crescuta in Los Angeles dintr-o familie de descendenti de asteci si mayasi din centrul si sudul Mexicului. Lucreaza ca maseuza de 15 ani si este absolventa a programuluid e certificare in hipnoterapie al Dr. Elena Gabor din 2013.

Dr. G: Am cunoscut-o pe Gina în anul 2012 în Los Angeles, la unul dintre seminariile mele de regresie în vieți anterioare unde ea a accesat o viață din trecut în care era un nativ american. Această experienţă a ajutat-o să depăşească o problemă majoră cu care se confrunta la momentul respectiv şi care îi cauza dificultăţi în relația sentimentală cu sotul ei. Transformarea pe care Gina a experimentat-o a fost atât de profundă încât a decis să urmeze cursul de certificare în hipnoterapie pe care eu l-am organizat în aprilie-mai 2013. În cadrul acestui curs, a mai experimentat alte 2 regresii in vieti anterioare – una individuală și o regresie de grup – care au fost, de asemenea, uimitoare și revelatoare. În plus, a reuşit să descopere sursa fricii de apă a fiului ei, Alex, prin ghidarea acestuia într-o regresie, folosind cunoştinţe pe care le-a acumulat citind cărți despre regresia în vieți anterioare și autohipnoză. După acea şedinţă cu fiul său, şi-a dat seama că Alex avea semne din naştere locatizate pe corp exact in locurile în care avusese rănile in viața anterioară pe care a accesat-o. Transformarea lui a fost, de asemenea, surprinzătoare.

În continuare, sunt prezentate regresiile experimentate de Gina. Toate sesiunile au fost efectuate de către dr. Elena Gabor, în şedinţe de grup sau individuale.

Regresia Ginei într-o viaţă anterioară de nativ american care a ajutat-o să-şi depăşească problemele ce o împiedicau să-şi păstreze ordinea între haine. Sesiunea a avut loc în cadrul unui workshop de regresie în vieţi anterioare organizat de Dr. ELENA GABOR în 2012 în Los Angeles.

Ginei îi era foarte greu să păstreze ordinea în camera ei, să-şi pună lucrurile la loc, mai ales hainele, pe care obişnuia să le lase împrăștiate pe podea. De multe ori, după ce spăla hainele, le punea unde nimerea prin cameră, peste alte lucruri și le lăsa acolo, sau după ce făcea ordine în dulap și renunţa la unele articole de îmbrăcăminte, niciodată nu le ducea să le doneze. Acest lucru îi afecta relația cu soțul ei. Nici unul dintre ei nu vroia să stea în acea cameră. Şi el obişnuia să lase hainele împrăștiate peste tot.

În timpul workshopului de regresie, Gina a accesat o viață anterioară în care era un bărbat amerindian care era la vânătoare împreună cu o altă persoană. În momentul în care s-a întors în sat, acest bărbat a simţit că ceva este in neregula. A început să meargă cu arcul și săgeata îndreptată în jos, dar gata să tragă în orice moment dacă era necesar. Când a ajuns în sat, a descoperit că majoritatea oamenilor erau morţi, că fuseseră masacrați. Doar câteva persoane reuşiseră să se ascundă în timpul luptei. Bărbatul a trebuit să adune părți retezate din corpurile rudelor lui și a altor persoane din sat şi să-i îngroape pe toți. Acest lucru a fost foarte dificil, un moment foarte încărcat emoțional pentru Gina în ipostaza acelui nativ american. Gina a plâns în timpul sesiunii. Cu mintea ei conștientă actuală, a făcut imediat conexiunea între ridicarea acelor părți omeneşti și hainele împrăștiate din camera ei. Era o legătură puternică și evidentă.

Când a ajuns acasă în acea zi, a spus că i s-a părut ciudat că, atunci când a intrat în camera ei, i-a fost foarte ușor să ridice hainele împrăştiate pe jos. Din acel moment, nu a mai avut nici o problemă în privinţa hainelor şi a ordinii in camera sa. Acea problemă a fost rezolvată aproape în totalitate.

Notă: Dr. Gabor: Când am întâlnit-o pentru prima dată pe Gina, am crezut că este amerindiancă, pentru că arăta astfel și era îmbrăcată ca un nativ american. De aceea, nu am fost surprinsă să aflu că a fost amerindiancă într-o altă viaţă.

 

Regresia fiului Ginei, Alex, într-o viaţă anterioară în care a fost soldat roman

Încă de mic copil (de la vârsta de 2 ani), lui Alex, fiul Ginei, nu-i plăcea să meargă la ocean, la piscine, lacuri sau râuri pentru că îi era foarte frică de întinderile mari de apă și de sunetele puternice, precum adunările mari de oameni, petrecerile și focurile de artificii. Chiar dacă nu locuiesc departe de plajă, Ginei îi lua mult timp să ajungă cu el la nisip și de acolo alte 30 de minute să ajungă la malul apei, încercând să-l convingă că totul era în regulă, că nu este nevoie să intre neapărat în apă. Copilul pur și simplu nu vroia să se apropie de apă.

Apoi, dintr-o dată, când avea 7 ani, Alex a spus: „Mamă, du-mă la plajă. Vreau să merg la plajă.” Acolo, şi-a suflecat blugii și a început să joace în apă. Georgina a fost foarte surprinsă. Alex părea să-şi fi schimbat atitudinea în privinţa apei peste noapte. Ea a rămas însă cu curiozitatea asupra temerilor iniţiale ale fiului ei. A crezut că poate băiatul a ajuns la o vârstă la care a reuşit să uite de viețile lui anterioare așa cum citise în cartea intitulată „Viețile anterioare ale copiilor” de Carol Bowman. Ea a citit multe alte cărți despre vieți trecute și viețile anterioare ale copiilor, de unde a învățat cum să facă o regresie în viți anterioare. Prin urmare, s-a simțit destul de sigură pe sine şi capabilă să facă o regresie cu fiul său, fiindcă vroia să afle totuşi de ce a avut acele temeri legate de apă. Așa că într-o seară, în 2009, a decis să facă această şedinţă de regresie cu Alex, care avea atunci 9 ani.

Băiatul era întins pe podea cu o pernă sub cap. Ceilalți doi băieți ai Georginei alergau în jurul lor prin cameră şi făceau gălăgie. A început să-l ghideze pe Alex în starea de hipnoză cu o tehnică de inducție. Băiatul era complet relaxat. Fiul cel mai mic al Georginei, care nu avea încă 2 ani atunci, se târa în jurul lui, dar Alex nu s-a clintit deloc. A continuat apoi prin a-l ghida spre sursa problemelor pe care le înfrunta, spre o viață anterioară despre care dorea să vorbească şi să o împărtăşească. Gina i-a menționat cuvintele frică şi apă. În scrut timp, a ajus acolo, în viața anterioară unde îşi aveau originea problemele lui. Alex a început imediat să-i spună că era un soldat roman într-un război. Calul său se îneca deoarece era rănit, iar el încerca să-l tragă afară din apă, dar nu reuşea, așa că a trebuit să-i dea drumul. Calul s-a înecat iar el era extrem de trist din această cauză. Au trecut minute bune până când el a început să vorbească din nou.

Apoi a descris că se lupta la malul apei și a fost rănit cu o săgeată în partea stângă a cutiei toracice. Aproape că s-a înecat din cauza acelei răni, deşi apa nu era adâncă. În timp ce vorbea despre experiența sa, Alex a pus mâna în zona în care fusese rănit și nu a mai luat-o de acolo pe tot parcursul sesiunii. A descris că nu putea să respire, că nu putea să înoate și a spus: „Cred că mă voi îneca precum calul meu.” Încerca în continuare să înoate iar prietenii săi l-au scos afară din apă şi l-au târât până la mal. A spus că a stat o perioadă întins pe pământ, după care s-a ridicat în picioare și a continuat să lupte.

După puţin timp, a fost rănit cu o săgeată în partea opusă a corpului, pe partea dreaptă, în coapsă. S-a prăbușit şi a fost târât până în spatele unui tufiș de către prietenii săi. Din momentul în care a menționat acea rană, el a pus mâna pe coapsă și a ținut-o acolo pentru restul sesiunii. În acel moment, Georgina a crezut că el a murit și i-a cerut să-i spună ce simte sau dacă acela era sfârșitul acelei vieți. După câteva momente de gândire profundă, i-a răspuns că nu a murit, dar a fost foarte aproape. A spus următorul lucru: „Nu, nu mă văd murind. Dar stau aici întins pentru foarte mult timp.”

După aceea, Alex a accesat un moment din acea viaţă înainte de a merge la război. El i-a spus Ginei că tatăl său se numeşte Augustus, iar mama sa Serena. Acestea nu erau nume cu care Alex ar fi putut fi familiarizat în această viață. A mai spus că avea o soră mai mică și un frate și mai mic. A vorbit despre jocurile pe care obişnuia să le joace cu sora lui atunci când erau copii, despre un obiect rotund pe care îl împingeau ca pe o roată pe câmp. Unele dintre aceste jocuri implicau pietre, roți, beţe și bile. A rămas pentru câteva minute în acel moment pentru a se bucura de aceste amintiri pline de voioşie.

Avea 22 de ani când a plecat la război. Înainte de acest moment, a avut un mentor care l-a ajutat să se antreneze pentru război, și acel bărbat a fost ca un tată pentru el, pentru că tatăl său adevărat era foarte ocupat. Se întâlnea cu mentorul său aproape zilnic. El l-a învățat tot ce știa. În primul rând, l-a învăţat să fie bărbat. L-a învățat cum să lupte cu arme și cu inteligenţă. Gina l-a întrebat dacă este cineva în acea viață care este cu el acum în viața actuală. El a spus că da, că mentorul său este tatăl lui acum. Ginei i s-a părut că ceea ce îi spunea Alex avea foarte mult sens, pentru că acesta era exact genul de relație pe care băiatul o are cu tatăl său. Soțul Ginei obișnuia să-i spună lui Alex, la fel ca un mentor, că el îl va ajuta să devină un om mai puternic. Pentru ea, totul avea sens.

De asemenea, Alex a mai spus că, la un moment dat, nişte oameni străini au venit în satul lor, iar satul era în flăcări. Copiii și femeile au încercat să fugă. Familia lui a scăpat cu bine, dar apoi, la scurt timp după aceea, el a trebuit să meargă la război.

Alex a vorbit timp de aproximativ 30 de minute fără a fi întrerupt. De obicei, în stare conştientă, atunci când povestea ceva, el folosea mereu „și apoi”, „și apoi”; acesta era felul lui de a vorbi. De data aceasta, nu s-a mai întâmplat aşa. Era foarte fluent, organizat și nu făcea deloc pauze.

Gina i-a spus să lase în urmă traumele cu care a rămas în urma războiului şi a celorlalte lucruri care s-au întâmplat în acea viaţă, că nu îi mai aparţin în această viaţă; să le lase în trecut.

La câteva zile după regresie, Gina și-a amintit că fiul ei avea câteva semne din naştere pe corp. L-a rugat să-şi ridice cămașa şi atunci a văzut că acele semne erau chiar în zona cutiei toracice și a șoldului, acolo unde fusese rănit şi unde a pus mâinile în timpul sesiunii. Semnul din naștere de pe coapsă este de mărimea unui nichel, iar cel de pe coaste este orizontal și are aproximativ 5 centimetri lungime.

Un alt aspect interesant este că, de fiecare dată când se juca și trebuia să joace un rol, (chiar şi înainte de sesiunea de regresie), obişnuia să spună că are 22 de ani. Când Georgina îi spunea că nu are voie să facă anumite lucruri, el întreba: „De ce nu pot? Doar am 22 de ani!”

După sesiunea de regresie, relaţia sa cu apa s-a îmbunătăţit. A vrut să facă ore de înot, a participat la programul de salvamari pentru Juniori și este foarte bun la înot. Multe lucruri s-au îmbunătăţit după ce a revizitat acea viață în care a fost soldat roman.

În plus, Alex a avut o ușoară problemă cu auzul din cauza acumulării unui exces de ceară în urechi, iar medicii săi au vrut să-i prescrie Valium. Georgina nu a fost de acord cu acest medicament, iar după sesiunea de regresie a observat că această problemă a început să se remedieze de la sine. Ea a citit undeva că, atunci când unei persoane îi este foarte frică de ceva, tinde să producă mai multă ceară în urechi. Când lui Alex i-a fost examinat din nou auzul, a trecut testul cu brio.

Chiar și acum, fiul Georginei îşi aminteşte aproape toate lucrurile pe care le-a spus în cadrul sesiunii. El este foarte deschis şi îi place să vorbească despre asta. Alex are acum 15 ani și îi place foarte mult să meargă la plajă, piscine sau lacuri. A fost salvamar junior timp de mai mulți ani, a jucat chiar și polo pe apă și este un bun înotător. În această vară (în 2016), intenționează să învețe să facă surf.

 

Regresia Ginei într-o viaţă anterioară în care a fost acrobat. Sesiunea a avut loc în cadrul programului de certificare în hipnoterapie organizat de Dr. Elena Gabor în aprilie 2013 în Los Angeles

După ce a fost ghidată în hipnoză la sursele problemelor cu care se confrunta, Gina a descris următoarele:

G: Mă aflu undeva în interior, fac acrobații. Sunt bărbat şi sunt singur în acest loc. Sunt agățat de o frânghie și fac mișcări acrobatice. Mă simt bine, mă simt puternic. Exersez cascadoriile, numerele pe care trebuie să le fac. Am o parteneră dar nu este aici în acest moment. Exersez de unul singur. Lucrez la un circ. Locuiesc cu acest circ. Sunt foarte mândru de aspectul meu fizic, de faptul că sunt puternic și flexibil.

Dr. G: Ai o familie?

G: Nu.

Georgina începe să plângă.

G: Am căzut … mă doare coapsa … În timpul repetiţiilor pentru un spectacol, nu am reuşit să prind frânghia și am căzut. Am murit pe loc. Sunt întins pe podea. Stau întins pe o parte cu fața în jos. S-au adunat oameni în jurul meu, nimeni nu vrea să mă atingă, dar știu deja că am murit. Simt că nu am … (Georgina plânge) … nu am mai ajuns la acel spectacol. Nu vreau să-mi părăsesc corpul. Am muncit atât de mult să obţin o formă fizică bună și să dobândesc aceste abilitățile acrobatice, iar acum e totul în zadar! Sunt foarte trist că am murit … Şi mă simt blocat … Văd cum îmi iau cadavrul… Sunt încă acolo, dar corpul meu nu mai este. Pot să văd oamenii cum îşi continuă activităţile, iar eu stau lângă ei și văd spectacole …. încă sunt în circ acum … e gol, nimeni nu mă poate vedea şi nu pot face parte din spectacol. Uauu! Am urcat pe o scară care este foarte înaltă, cea de pe care am căzut, și am sărit, dar nu cad în jos. În schimb mă înalţ în sus, ca o pasăre, deasupra circului. Mă simt foarte ușoar. E ca o călătorie lungă, un drum foarte lung spre înălţimi. Și acum știu că sunt și alţi acrobați care au murit acolo şi care mă așteaptă. Mă simt bine. Tocmai am ajuns. Mă simt de parcă m-au luat de mâini şi m-au purtat până aici.

Îmi revăd întreaga viață. Am fost un copil orfan și m-am alăturat circului la o vârstă fragedă. Am fost o persoană foarte mândră și mereu m-am considerat mai bun decât oricine altcineva. Acela a fost momentul în care am căzut. Mi se spune că asta nu era OK. Nu trebuia să fiu atât de îngâmfat și să mă cred mai bun decât alți prieteni de la circ, și că de aceea am căzut.

Dr. G: Ce conexiune ai spune că există între viața ca acrobat și viața ta actuală sau observi tipare care se repetă?

G: Da. De ani de zile am simţit că am o problemă cu terminarea lucrurilor pe care încep să le fac, am sentimentul că nu voi reuşi să duc acea sarcină la bun sfârşit. Mi-e frică că nu voi putea să realizez ceea ce îmi propun. Lecțiile pe care trebuie să le învăţ de aici se referă la faptul că nu trebuie să fiu o persoană îngâmfată, ci să-i acccept pe ceilalți, să nu fiu invidioasă sau geloasă pe alții pentru că este loc pentru toată lumea pe acest pământ şi toţi avem posibilitatea să ne folosim abilitățile.

După ce am ghidat-o pe Georgina mai adânc în Lumină:

G: Simt că încăperea în care mă aflu este imensă. Sunt singură. Simt că mă târăsc pe un perete alb spre tavan. Nu găsesc podeaua sau ieșirea. Sunt într-o cameră cu lumină albă. Sunt întinsă pe tavan. Încă sunt îmbrăcată cu hainele de acrobat și am o nuanţă mai deschisă. Pur şi simplu stau şi aştept. Am un sentiment de pace în această lumină. Aştept pe cineva.

Dr. G: Mergi într-o viață anterioară în care ai trăit sentimente plăcute, minunate.

G: Sunt desculță dar port o rochie. Am în jur de 17 ani şi sunt îmbrăcată într-o rochie roz, lungă, în stil victorian şi am părul blond, lung şi buclat. Sunt pe un câmp. Mă simt foarte fericită. Mă joc cu un băiat de vârstă apropiată. Ne placem unul pe celălalt, dar nu ar trebui să ne petrecem timp împreună. Ne simţim bine unul în compania celuilalt. El aleargă după mine. Imaginea acrobatului este acolo, se uită la noi cum ne jucăm, şi asta mă face să am emoții mixte, confuze, pentru că într-un fel încă mai simt tristeţea acelei vieţi ca acrobat la circ.

Poate că Gina a adus cu ea în viața fericită pe care a revăzut-o versiunea ei ca acrobat pentru ca și el să experimenteze acele sentimente. (Acestea sunt vieți simultane ale sufletului Ginei, şi nu vieţi anterioare.)

G: Eram fata fericită și apoi, când am văzut imaginea acrobatului, am ieșit din corpul fetei şi acum observ lucrurile din perspectiva lui și i-am spus: „Vezi cât de frumos este?” Deci, suntem eu, acrobatul și fata. Eu sunt trei persoane în acelaşi timp!

Dr. G: Conectează-te cu sentimentele minunate pe care versiunea ta ca acea fată tânără le simte. Dublează intensitatea acestor sentimente minunate! Dublează-le din nou! … Și când voi număra de la 1 la 5 te vei întoarce la starea de minte conștientă.

După trezirea Ginei din hipnoză:

Mia (personajul principal al cărții „Acasă la arborele vieții”, care a participat şi ea la programul de certificare în hipnoterapie și a fost prezentă la regresia Ginei realizată de Dr. Elena Gabor) a menționat că a observat faptul că mâinile și picioarele Ginei s-au mişcat brusc de mai multe ori în timpul sesiunii ca si cum avea spasme.

G: Toate oasele îmi trosnesc. A fost foarte greu. Am simțit că era un tip puternic, chipeş și dintr-o dată trupul lui a dispărut. A lăsat lucrurile neterminate. A ajuns în acea situaţie pentru că a fost prea mândru, prea plin de sine; gândea în felul următor: „Sunt puternic, sunt mai bun decât alții”.

Ceea ce a fost foarte interesant, înainte de a-mi spune să merg să accesez văd o viață anterioară, am avut deja o imagine ca un flashback în care eram deasupra mea, executând o mișcare acrobatică. Cred că el a fost aici, a apărut aici și apoi, eu am devenit acea imagine. A fost foarte interesant că l-am văzut înainte ca tu să mă trimiţi acolo.

G: Cred că am plâns. În cele din urmă, când m-am decis să plec, m-am simţit foarte bine. Eram sus pe scară și apoi ceilalţi acrobaţi au executat un număr în care toţi sar. Am sărit şi eu și mă așteptam să cad. (Articulațiile mele trosnesc toate acum.) Însă nu a fost aşa şi în acel moment am avut un sentiment cu adevărat uimitor. În loc să cad, mă ridicam în sus. Eu mă așteptam să cad. Când am făcut saltul, am simțit mişcarea în corp, dar apoi m-am ridicat în sus.

G: N-am putut merge dincolo de camera albă. Mă tot urcam într-o parte şi în alta, mă urcam pe ceva. Simţeam că aştept pe cineva și mă gândesc că poate o aşteptam pe partenera mea de acrobaţii.

G: Partea mea preferată a fost săritura!

Dr. Gabor – Notă: Nu am fost surprinsă să aflu că Gina a fost acrobat într-o viață anterioară, pentru că are o formă atletică foarte bună, iar felul în care obişnuia să se realxeze în timpul pauzelor cursului de certificare în hipnoterapie e exact ce ar face o gimnastă: stând în mâini cu picioarele în sus pe perete sau făcând podul din picioare chiar dacă era însărcinată.

 

Experienţa de regresie a Ginei în timp ce era însărcinată la seminarului de regresie susţinut de Dr. Elena Gabor în mai 2013, în cadrul programului de certificare în hipnoterapie. 

Gina descrie ceea ce a experimentat în timpul regresiei de grup la seminarul organizat de Dr. Elena Gabor în mai 2013.

G: Mi-a fost puţin greu să mă întorc într-o altă viață pentru că tot vedeam amintiri plăcute, momente fericite şi speciale din această viață. Am tot încercat să merg mai adânc și să mă întorc şi mai departe în timp și deodată am auzit sau am simțit o voce spunându-mi: „Nu vreau să vezi nici o viață tragică din trecut în momentul acesta pentru că eşti însărcinată și de asta vom vedea doar momente fericite şi frumose.” Apoi mi-am cuprins copilul în braţe și deodată corpul meu s-a transformat în lumină. După ce am luat acea fiinţă micuță în braţele mele, s-a transformat şi ea în lumină și apoi, undeva în această tranziție dominată de lumină, am început să asociez ceea ce îmi spuneai cu experienţa mea. Deodată, sufletul copilului meu nenăscut  a început să comunice cu mine, iar viața pe care am accesat-o era viața copilului meu înainte de această încarnare. Viața pe care am văzut-o sau pe care el mi-a arătat-o era viața unui bărbat care a trăit 45 de ani și a murit într-o excursie în natură. El a decis să pună capăt acelei vieții atunci pentru că știa că eram pregătită să am un alt copil și a vrut să fie cu mine din nou. După aceea, când ne-am întors la lumină, am văzut o ipostază în care aveam aceleaşi roluri ca acum, eu mama și el copilul meu. Acea viață a fost extraordinară şi amândoi ne-am dorit să retrăim armonia pe care am avut-o în acea experiență… Intr-un fel, pe tot parcursul inductiei, eu practic îmi hipnotizam copilul prin ceea ce tu îmi spuneai. Iar sufletul copilului, după cum am spus, a vorbit cu mine și, la un moment dat, mi-a spus: „Nu e nevoie să repeţi, aud şi eu ce spune.” Te putea auzi! A fost atât de uimitor! I-am spus, „Ajută-mă să-mi aduc aminte tot ceea ce-mi spui, astfel încât să putem împărtăși aceste momente, pentru că este ceva extraordinar!”

G: Când ne-am dus la lumină, ne-am întâlnit cu ghidul nostru spiritual. El ne-a spus că numele lui este Sam, dar putem să-i rostim numele şi invers, adică Mas. A fost alături de noi pe tot parcursul experienţei. Am fost la Arborele Vieții, apoi la Râul Vieții și la Sursă.

Dr. G: Vorbeşte-mi despre experiența ta acolo.

G: Râul Vieții e un râu cu sfere cristaline. Când am ajuns la Arborele Vieţii, sufeltul copilului meu a mers cu mine și am văzut acolo pe toţi oamenii pe care trebuia să-i iertăm. Am văzut oameni pe care el i-a întâlnit în viața pe care a avut-o înainte de aceasta şi pe care trebuia să-i ierte. Motivul pentru care mi-a arătat acea viață a fost lecția ce se desprinde din ea, aceea că el este un foarte mare iubitor al naturii, că îi plac plimbările prin natură şi să vindece oamenii cu alimente/produse naturale, ca o practică holistică. Dar, în acest proces, nu a reuşit să echilibreze lucrurile foarte bine, așa că nu s-a căsătorit niciodată şi nu a avut copii. De aceea avea nevoie de un nou început. A dorit totuşi să continue acea practică de vindecare, iar aceasta este motivul pentru care a vrut să se întoarcă la mine, ca eu să-l ajut. Mi-a amintit motivul pentru care am decis să fac acest curs de hipnoterapie acum, pentru că am atât de multe lucruri de făcut și, dacă nu veneam acum la acest curs, nu ştiu dacă aş mai fi avut ocazia să îl fac altă dată. Așa că trebuia să îl fac acum. Toate celelalte lucruri pot aștepta. Asta este prioritatea mea în acest moment. Chiar el mi-a spus: „De aceea era atât de important să faci acest curs de hipnoterapie acum, ca eu să fiu cu tine, pentru a-l putea experimenta împreună, deoarece acest lucru ne va ajuta pe amândoi în această viață, în viaţa pe care o vom trâi împreună.”

G: E cam dificil să inventezi aşa ceva, iar eu chiar am văzut şi am simţit lucrurile astea. Nu aveam nici un control asupra lucrurilor care copilul meu mi le transmitea. A fost într-adevăr uimitor! Pentru o clipă, mintea mea conștientă a rămas împietrită! Am fost foarte impresionată gândind ceva de genul “Este extraordinar cum avem această conversație acum!” Persoana care a făcut această regresie în trecut nu am fost eu, a fost copilul meu!

G: Va fi foarte interesant când va putea vorbi. Un alt lucru la care m-am gândit a fost acela că voi putea să iau măsurile potrivite pentru a mă asigura că va avea o viaţă cât mai armonioasă şi fericită, iar acestâ experiență este o modalitate foarte bună de a obține o perspectivă asupra a lucrurilor pe care trebuie să le fac. A fost pur și simplu extraordinar!

Dr. G: Cum ai perceput Arborele Vieții?

G: Stăteam pe ramurile Arborelui și ghidul nostru spiritual era acolo. Încă sunt emoţionată. Acolo la Arborele Vieții mi-am văzut familia și pe oamenii pe care trebuia să-i iert şi tot acolo am văzut şi persoanele pe care copilul meu trebuie să le ierte din viaţa pe care a încheiat-o înainte de aceasta. A fost interesant pentru că erau tot felul de persoane străine pe care nu le cunoşteam. Apoi, ghidul spiritual ne-a anunţat că vom merge la Râu şi când am ajuns acolo am descoperit că era un râu cu sfere cristaline, iar noi toţi pluteam. Mi s-a părut foarte interesant. După accea, când mi-ai spus să merg la Sursă, eram trei persoane: ghidul spiritual, eu și copilul meu. Când am intrat în Sursă, fiul meu s-a făcut mic și violet, a intrat în interiorul bulei mele de lumină albă, iar apoi l-am urmat pe Sam către Sursă. Am trecut ca printr-o cameră foarte lungă, infinită, dar fără pereți, unde se simţea o energie extraordinară şi totul era incandescent. Mi-a amintit în oarecare măsură de Marele Canion, cu excepţia culorilor. Era un spaţiu nesfârşit. Ghidul spiritual ne-a dus într-un loc de unde puteam vedea tot ce se întâmplă. I-am mulţumit atunci pentru că ne-a arătat acele lucruri, iar el la rândul său ne-a spus: „Eu vă mulțumesc pentru că v-aţi întors, puteţi veni ori de câte ori doriți, ne vom revedea curând”. Apoi ne-am întors cu toţii aici. Așadar, atunci când mi-am pus mâinile pe burtă a fost momentul în care am realizat că pot comunica cu copilul meu în felul acesta.

Dr. G: Da, am observat că ai făcut asta.

Gina le-a atins în timpul regresiei pe cele două femei ce se aflau lângă  ea – Alessandra şi Carolina.

Alessandra a spus următoarele: În momentul în care m-ai atins, Gina, întregul meu câmp energetic s-a alungit, a devenit foarte lung. Parcă a ieşit prin mâinile mele, din întregul meu corp. Am avut o experiență în afara corpului. Şi am simţit ceva pe burta mea, de parcă cineva mergea pe trupul meu. M-am speriat. Cred că era sufletul copilului tău. Pentru o clipă, am simţit asta foarte distinct, senzația era fizică.

Carolina: Şi eu am simțit acelaşi lucru in zona pieptului. Am simțit în mod clar că cineva era acolo de îndată ce m-ai atins.

Gina: V-am atins pe amândouă, așa este. După scurt timp, m-am gândit că ar trebui să mă calmez, să mă relaxez pentru că nu voi vedea nimic dramatic. S-a întâmplat totul într-o clipită. În încercarea mea de mă detașa de toate acele gânduri, lucrurile s-au petrecut foarte repede, şi apoi, boom, mesajul. De asemenea, când eram cu fața în sus, am simţit nevoia să mă întorc pe o parte pentru că am simţit un pic de presiune de la sarcină, şi m-am gândit; „Nu cred că am să stau confortabil în poziţia asta pentru mult timp.” Dar, de îndată ce s-a întâmplat, de îndată ce am început să comunic cu copilul, nu am mai simţit nimic, nu am mai avut nici un disconfort fizic.

 

Viata Ginei ca miner in California, regresie realizata in direct, in timpul showului radio Coast to Coast AM din SUA de catre Dr. Elena Gabor in data de 29 mai 2016

Urmatoarea regresie a Ginei a avut loc in direct, in timpul interviului dr. Elena Gabor la statia de radio americana Coast to Coast AM in 29 mai 2016. Gina a fost ghidata in lumina de o alta fosta studenta, Carolina iar Dr. Elena Gabor a ghidat-o in direct sa aceeseze sursele problemelor cu care ea se confrunta. Ea a accesat to viata de miner care a avut un accident in mina în care bolovanii s-au prăbușit peste el, accidentandu-l grav, provocandu-i durerei puternice si de asemenea cicatrici pe fata. Numele ii era George Bill Wattson anul era 1852 iar locatia precizata de Gina era Nevada California. La momentul respectiv avea in jur de 35 de ani, s-a vazut bandajat pe tot corpul, Gina simtind putenic durerea din corpul vieșii trecute si plangand atatd e durere cat si de faptul ca datorita cicatricilor, nimeni nu il placea indeajuns ca sa se casatoareasca si sa-si cladeasca o familie. A murit datorita unei intoxicatii alimentare.

Sedinta a durat doar 30 de minute datorita faptului ca eram limitati de timp fiind in direct, iar in timpul regresiei ascultatorii au cautat pe internet pe siteurile datelor de recensamant. Spre uimirea tuturor, unul dintre ascultatori a gasit pe datele de recensamant ale Californiei din 1856 pe minerul William ( numele intreg aferent numelui Bill) Wattson, care locuia intr-o casa in Cayoteville, Nevada County, California, in anul de recensamant 1856. La mina Scott’s Flat Deer Creek din apropiere a avut loc un accident in  August 24, 1859, dar nu au fost listate victimele. Informatiile sunt obtinute din  Nevada County CAGenWeb. Iata ca desi timpul alocat regresiei a fost foarte redus, datele au fost suficiente pentru a documenta cazul de reincarnare.

Lectia care s-a desprins din acea viata a fost in primul rand ca Gina sa nu mai fie critica in legatura cu aparenta ei fizica ( chiar nu are motive să fie critica deoarece este o femeie foarte frumoasa.) si apoi explorarea acelei vieți i-a aratat Ginei motivul pentru care se simțea blocata in viata ei. S-a simtit blocata ca acel miner dupa ce a avut accidentul si a continuat sa se simta blocata si in viata aceasta desi nu avea nici un motiv sa se simta asa. A ales sa se detașeze de acele convingeri si sentimente legate de experienta vietii anterioare si sa realizeze ca ele nu mai sunt de actualitate in aceasta viata. Iertarea si iubirea neconditionata de sine acceptarea sa si realizarea faptului ca este o fiinta infinita cu un potential nelimitat au ajutat-o sa se ridice deasupra limitarilor cauzate de convigerile vieții anterioare.

Va atasez si videourile create pe baza inregistrarilor audio de la cursul de certificare din 2013 la care Gina a participat, inregistrari care de fapt nu au fost menite sa fie publicate ci doar create pentru uzul meu, pentru a le documenta in cartile mele (asa ca scuzati calitatea sunetului si comentariile noastre).

 

 

 

Cu drag,

Dr. Elena Gabor, CI, CMHt
Hypnotherapy Instructor
Author of “Home at the Tree of Life”
310-614-9919

www.drgabor.com
www.facebook.com/pages/Dr-Elena-Gabor-Medical-Hypnotherapy
www.youtube.com/ DrElenaGabor
www.twitter.com/DrElenaGabor

Advertisements

About Elena Gabor

drelenagabor@yahoo.com
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s