Cum ajungem să avem aceleași sentimente pe care le aveam în viețile anterioare și cum ne creăm viața curentă? Studiu de caz de terapia subconștientului (hipnoterapie & terapia de regresii în vieți anterioare) cu dr Elena Gabor

Iată o regresie foarte interesantă a unei cliente care a acceptat ca povestea ei să fie dezvăluită și altora, în speranța că-i va putea ajuta în vreun fel și pe ei și a-i motiva în a-și începe explorarea universul interioar.

Clienta a avut dintotdeauna o senzație foarte puternică cum că urmează să moară de tânără. A simțit dintotdeauna că mama ei din această viață nu este mama ei adevărată, simțindu-se nelalocul ei alături de ea. Ca și copil, căuta prin casă actele de adopție. A considerat-o pe bunica ei ca pe o mamă. O iubea enorm, adormea cu ea la telefon și simțea panică fără ea. După moartea bunicii, care a avut loc când clienta avea 10 ani, ea s-a simțit singură și părăsită. Moartea bunicii a dezechilibrat-o iar mama ei s-a purtat nedrept cu ea și foarte abuziv, atât fizic și cât și emoțional. Ajunsese să fie anxioasă în prezența mamei ei. De asemenea, clienta simțea frică de moarte până la panică. Nu a avut încredere în ea însăși, în instinctele sau în intuiția ei și nici în deciziile pe care le lua. Legat de neîncrederea în deciziile luate, ea considera că se datorează și mamei ei care îi spunea că nu este în stare de nimic, că nu poate să ia decizii. Clienta a devenit foarte critică cu ea însăși și a ajuns să aibă aproximativ  70% din gândirea zilnică dominată de gânduri descurajatoare, stresante, bazate pe frică și îndreptate către negativitate.

Prima ședintă de hipnoterapie pe care am avut-o împreună, a avut ca scop optimizarea gândirii, redirectionarea gândirii către pozitivitate, iubire de sine necondiționată, acceptarea de sine și încrederea în ea însăși. De asemenea, am lucrat pentru a avea sentimente de iertare si iubire neconditioata față de mama ei. Clienta a continuat sa asculte seara, când mergea la culcare, inregsitrarile de optimizare a gândirii pe care i le-am oferit.

În a doua sedintă avuta la aproximativ 2 săptămâni distanță, am făcut o regresie la sursele problemelor cu care clienta se confrunta. Iată ce a experimentat clienta:

P: Sunt desculță, sunt copil, parcă cineva mă duce și parcă mergem înspre nicăieri. E ca un tunel, avansăm, dar nu-i văd capătul sau pereții. Parcă ar fi din fum. Parcă aș avea pantaloni verzi suflecați și sunt desculță. Nu văd ce port în partea de sus. Parcă aș avea părul lung și parcă cineva m-ar duce în brațe. Mă zguduie pentru că merge sacadat. Dau din picioare și pare a fi cald. Părul îmi este șaten, destul de închis la culoare, și îmi văd mânuțele. Cineva mă cară în brațe și are mânecile suflecate. Acum pare că am ieșit din tunel pe un deal foarte, foarte verde ca o carte de colorat exagerat de verde și cu flori foarte colorate. Sunt undeva sus și văd o vale largă de un verde foarte frumos. Sunt desculță, am senzația că aș călca pe iarbă, pe pământ și e ca și cum ar fi o poveste. Am luat o femeie de mâna, pare a fi mama mea. Mergem sărind de pe un picior pe altul. Stăm mai jos, mergem spre casă. Văd ca un filmuleț sacadat. Nu e mișcare continuă. Mama e desculță, are fustă trei sferturi puțin bufantă, picioare frumoase, subțiri și albe și mâinile subțiri. Nu-i pot vedea fața pentru că nu mă pot uita în sus. Mă uit pe unde merg. Am fost să cumpărăm ceva pentru că ducem ceva.

După ce am ghidat-o la următorul eveniment important al acelei vieți, iată ce a descris clienta:

P: Sunt băiat, tot copil, cu cizmulițe maro cu vârful bombat. Sunt într-un magazin dar nu văd vânzătorul. E frig afară, ușa are clopoțel. Podeaua este frumoasă ca de prin aproximativ 1900. Totul este din lemn, ca pentru oamenii de rând. Parcă aș fi singur în magazin și e seară. Ori am venit aici după ceva, ori aici locuiesc. Nu mă pot mișca foarte bine. Parcă n-am nicio grijă, sunt foarte ok. Nu sunt extraordinar de fericit, nu sunt trist, nu mi-e frică ci sunt împăcat. Îmi doresc să văd pe tejghea sau să chem pe cineva. Mă tot uit în jur, parcă aș căuta ceva. Intru pe ușița vânzătorului, mă duc într-o cameră foarte luminată și este un om acolo, ca Giuseppe din Pinocchio.

Observati cum mintea constientă pe care pacienta o are în această viată evaluază informatiile pe care ea le percepe și care se derulează la nivel subconștient, mai precis la nivelul subconstiet al acelei vieți pe care ea o accesează.

P: E bunicul meu. Mă iubește și mă ia în brațe. Este blând și bun. Nu am bunică, este numai el și scrie ceva. Dar eu sunt tot fetița de dinainte, sunt doar îmbrăcată ca un băiețel, dar tot cu verde, și am părul lung că mi-am dat căciula jos. Sunt fetița de dinainte. Aștept să termine bunicul ca să mâncăm. Îl iubesc foarte mult, e blând și e bun. Îmi e cald, ar trebui să mă dezbrac. Mă duc într-o cameră și e o tanti foarte grasă care face de mâncare. Nu e bunica mea dar are grijă de noi. Nu cred că am părinți. Tanti e drăguță, pot ciuguli din castro; sunt legume tăiate, pregătite pentru ceva mâncare.

Mi-e dor de cineva, cred că de mama mea și îmi vine să plâng. Mi-ar fi plăcut să fie mama acolo. De tata nu mi-e dor, nu știu nimic de el. Ceva s-a întâmplat cu ea că nu mai este. Sunt puțin tristă acum. Nu mă mai simt așa iubită sau nu suficient cum simțeam pe câmp. Cred că mă duc să mă culc. Mă duc undeva, am o cămăruță la etaj cu o lumânare. Este anul o mie opt sute și ceva, stau singurică în pat și este destul de întuneric.

După ce am ghidat-o la următorul eveniment important al acelei vieți, clienta îmi dezvăluie:

P: Pe același câmp mă aflu, sunt adolescentă, sunt desculță, cu fusta ca și mama. Cred că sunt îndrăgostită, că am o stare foarte euforică. Mă bucur de priveliștea verde-viu. Parcă sunt în Franța. Am o cămașă suflecată, e cald, am părul lung și mă pregătesc să cobor dealul. Sunt foarte liberă. Îmi imaginez cum zbor. Sunt pe vârful dealului, întind mâinile și îmi imaginez că zbor. Vin și alte fete tinere ca și mine. Este ca o șezătoare de fete. Ele îmi mângâie părul. Ținem foarte mult unele la altele. Suntem dintr-un sătuc și am evadat pe deal. Cred că urmează să mă mărit, că ele îmi fac părul și îmi fac coronițe. Eu sunt în mijlocul lor. Este un obicei între fete de dinainte de nuntă. Mă simt ciudat că parcă nu mi-aș cunoaște soțul. Nu simt că l-aș iubi; parcă aștept să vină să-l văd.
Parcă este cineva în spatele meu tot timpul pe care-l simt când am dor de mama. Da, e mama mea. Mama a murit și mă îmbrățișează, mă reconfortează cumva.

Acum parcă sunt bolnavă de ceva, un bărbat tânăr mă duce în brațe în pat. Mi-e rușine, sunt pudică. El e drăguț cu mine dar parcă eu nu sunt bine. Sunt tristă, bolnavă, supărată. El îmi pune comprese pe frunte, îmi dă să beau apă. Stă lângă mine, are grijă de mine. E soțul meu. E foarte frumușel, brunețel și tânăr. Văd numele de Teodor, îl știu. Cred că așa îl chemă. E bun cu mine. E puternic fizic.

Parcă din brațele lui mă dă în brațele altcuiva și plânge, iar acel cineva zice: “Am eu grijă de ea de acum încolo. O duc mamei ei.” Nu văd persoana, văd niște brațe. Sunt bine, parcă stau să adorm, să mor. Plec, el plânge, rămâne patul gol. Îl văd pe bunicul bătrân care plânge în căciula. Eu mă îndepărtez. Mă doare sufletul pentru ei, dar mă îndepărtez prin același tunel gri. Îi văd la capăt tot mai mici. E lumină foarte mare la capătul celălalt al tunelului. Aceleași brațe parcă mă duc prin tunel. Nu mai văd nimic în spate și aceleași brațe mă cară. Sunt descultă, în aceeasi fusta si cred mă duc către mama, că o văd. Acum, cel din spate îmi dă drumul, că stiu pe unde trebuie să merg. Mă întâlnesc cu mama care are, ca si mine, fustă și cămașă. E desculță, cu părul lung și foarte tânără. O strâng în brațe. Parcă persona sau acel ceva care   m-a adus către mama rămâne pe Pământ si noi ne ducem mai departe. Se închide cumva în urma noastră tunelul. Noi rămânem în lumina foarte puternică. Nu știu pe ce stau, că nu e nimic să stau pe ceva, dar stau pe ceva. Cu mama povestesc îmbratișate si mergem să-mi arate, nu știu ce să-mi arate… Pare că cineva m-a deconectat. Iară e gri.

Dr. E.G: Daca te gândesti la ce ai experimentat în această regresie, vezi vreo conexiune, vreo paralelă cu viața ta actuală?

P: Da.

Dr. E.G: Ce conexiune observi?

P: Senzația că o sa mor foarte tânără. Întotdeauna am avut senzația că mor tânără. Eram împăcată cu gândul cumva. Acum n-aș mai fi pentru că am copil, dar în regresia aceasta nu am avut copii. De asemenea, stările mele, copil fiind în regresie, coincid cu stările mele din copilăria vieții mele actuale, adică treceam de la o stare la alta și, de foarte multe ori, am simțit că mama mea din această viață nu e mama mea. Simțeam că cineva mi-a schimbat mama, că parcă nu m-ar vrea, că de undeva trebuie să vină mama mea. Foarte mult timp am căutat prin toată casa acte de adopție. Eram ferm convinsă că nu e mama mea, desi semănăm ca două picături de apă. Foarte mult m-am simțit în plus și nelalocul meu în copilarie după ce a murit bunica si, de multe ori, mi-am dorit și eu să mor. Este uau! Exact sentimentul acela că eu mor de tânără.

Dr. E.G:  Acum înțelegi de ce ai avut acel sentiment.

P: Da, este ca un răspuns. Chiar mă măcina, nu știam de ce am eu senzația aceasta. Mi-era frică să cred că era o premoniție. Mă panicam pentru că am copil și aș vrea să-mi văd copii crescând și vreau să fiu bătrână chiar dacă e greu să fii bătrână. Și parcă nu am reușit să fac foarte multe în viața aceea, cum am senzația că nu am reușit să fac mare lucru în această viață; că parcă în această viață nimic din ce am început nu am terminat, am simțit că nu-s pe drumul meu, sau m-am abătut de la drumul meu trasă de alții. Simțeam neîmplinirea că nu am mers pe drumul meu, deși nu știu care o fi acela. După atâția ani parcă nu mai știu ce vreau. Mi-aș dori atât de mult să stiu care e menirea mea. Nu aș vrea să trec prin viată și să trăiesc exact cum am trăit în viața din regresie. Eram tânără dar nu făcusem nimic remarcabil până la vârsta aceea. Eram bună și iubită, dar lipsea ceva, exact același ceva care lipsește și în viata mea.

Dr. E. G: Acum că realizezi care erau cauzele sentimentelor tale în viata acuală, care bănuiești că ar fi menirea ta în viața actuală?

P: Să fiu mamă. Asta îmi doresc. Este singurul lucru constant pe care l-am simțit de când eram mică: că îmi doresc să fiu mamă, să-mi iubesc foarte mult copiii și să fiu foarte bună cu ei.

Dr. E. G: Vezi vreo conexiune între viața ta actuală și viața din regresie din punctul acesta de vedere?

P: Da, așa vroiam să fiu ca mama mea de acolo, care s-a dus prea devereme si, ca urmare,   m-am simțit părăsită și singură. Da, este singura constantă din viața mea. De când mă știu, mi-am dorit copii și îmi doresc și acum. Nu există nimic mai important decât copilul meu. Prin copilul meu mă simt împlinită. Trăiesc prin copilul meu. Dacă copilul îmi e bine și eu sunt foarte bine. Dacă el e frumos îmbrăcat și eu mă simt frumoasă, dacă e admirat și eu mă simt admirată. Sunt foarte conectată cu copilul meu… Da, foarte revelator sentimentul trăit în regresie, ca și în cartea “Acasă la Arborele Vieții”, că moartea e foarte frumoasă și e o trecere cu un sentiment de linistire. Regresia aceasta mi-a dat un răspuns foarte mare.

Dr. E. G: Acum înțelegi de ce ai avut acele sentimente în copilarie, de ce nu ai recunoscut-o pe mama ta ca fiind mama ta adevărată, de ce aveai senzația că vei muri de tânără, de ce după ce a murit bunica te-ai simțit singură, abandonată, etc.

P: Da, sunt foarte similare sentimentele pe care le-am simțit la moartea bunicii cu sentimentele pe care le-am simțit când a murit mama mea din regresie.

Dr. E. G: Observi ce ai construit tu în viata aceasta, cum ți-ai creat tu viața aceasta ca și conștiință? Ai creat scenariile respective de viață ca să continui sentimentele vieții anterioare exact de unde ai rămas. Să continui exact aceeași poveste.

P: Ca să nu se încheie așa.

Dr. E. G: Da și ca să le rezolvi pentru ca probabil din viața aceea ai plecat cu sentimente nerezolvate, sentimente negative. Privind în acestă noua lumină, mama ta actuala a jucat un rol foarte bun în a te ajuta să continui să perpetuezi aceleasi sentimente.

P: Da și aici se leaga teoria că ne alegem părinții.

Dr. E. G: Înțelegi de ce ai ales-o să joace rolul acela pentru tine? Pentru a-ți trezi acele sentimente. Ea te-a ajutat să realizezi că ai niste probleme pe care trebuie să le identifici și să le rezolvi. Ar fi benefic să-ți schimbi și percepția fată de ea, să ai compasiune si recunoștință pentru rolul pe care l-a jucat ca sa te ajute. De fapt, mama ta actuala a facut un sacrificiu, pentru ca nu e ușor ca și conștiință, ca și suflet, să joci un rol de om dur, exigent, care se joacă cu violența, că te poate doborî. Poți să alegi să o privești cu recunoștință și iubire necondiționată.

P: Da, asa este. Eu m-am străduit să-mi schimb percepția față de mama de când am copil.

Dr. E. G: S-ar putea ca relația voastră să se îmbunătățească foarte mult acum. Dacă ți-aș fi spus înainte de regresie să-ți imaginezi tu o viață, asta ți-ai fi imaginat?

P: Nu, nu. Eu mă așteptam la cu totul altceva.

Dr. E. G: Asa știm că nu este imaginația noastră, când ceea ce experimentăm ne surprinde, când nu ne așteptăm să descoperim acele lucruri.

P: Abea aștept să mai facem regresii!

Clienta este doar la începutul călătoriei de descoperire de sine prin intermediul terapiei subconștientului, dar chiar și așa informațiile accesate sunt foarte valoroase pentru a se înțelege pe sine și pentru a ajunge la o stare de armonie și fericire interioara. Misterele conștiinței ei așteaptă să-i fie dezvăluite.

Cu mult drag,

Dr. Elena Gabor, CI, CMHt
Author of “Home at the Tree of Life”
310-614-9919

www.drgabor.com
www.facebook.com/pages/Dr-Elena-Gabor-Medical-Hypnotherapy
www.youtube.com/ DrElenaGabor
www.twitter.com/DrElenaGabor

Advertisements

About Elena Gabor

drelenagabor@yahoo.com
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s